Zile trec; zile saruta valurile taranei,
apoi zilele vin;
sparg apele reci ale focului,
cresc din copacii manjiti de rosu,
privesc spre zari aproape albastre,
raman spanzurate de valurile taranei.
Clipe vin; clipe se lipesc de marginile unui pahar inca murdar
cu urme de ruj si parfurm de tigara.
Apoi clipele trec,
clipele suspina,
clipele rad,
Clipele mor si se strecoara printre frunze inmuiate in cafea.
La infinit.
