sâmbătă, 19 martie 2011

Teorie asupra vietii

Nu stiu cat de filosofi sunt unii, sau cat de filosoafa sunt eu. Vreau sa cred ca nu sunt filosoafa. Nu suport filosofii. Cred ca stiu mersul lucrurilor si ca pot demonstra teoriile lumii, cand, de fapt, sunt sclavii unor incredibile certitudini. Chiar asa! De ce sa te obosesti sa demonstrezi ca exista flori galbene, cand in fata ta arde un intreg lan de floarea-soarelui? De ce sa incerci din rasputeri sa definesti lumea, viata, omul cand intreaga lor existenta se bazeaza tocmai pe acest mister, iar, odata misterul elucidat, ne-am cufunda in cea mai mare banalitate de la nasterea pacatului incoace? De ce sa cauti acolo unde altii gasesc fara sa caute, de ce sa stii ceea ce altii stiu prin nestiinta, de ce sa vezi ceea ce altii pot doar simti? Este inutil, inuman si irealizabil totul. Nimic din ceea ce vor unii sa demonstreze nu poate fi definit, pentru ca exista lucruri superioare fiintei umane; lucruri ce te fac sa tresari atunci cand simti briza sarata a marii, ce te fac sa visezi cand privesti spre cerul insangerat al toamnei, ce te fac sa vrei sa zbori atunci cand privesti lumea printre ramurile unui batran stejar.
In acest contex, eu spun: ce bine ca suntem oameni! Ce bine ca traim, ca vorbim, ca mintim, ca iubim, ca simtim! Ce bine ca murim, la urma urmei. Ce bine ca gustam din viata, ca din licoarea absoluta, iar cand dam de un gust dulce-amarui, ne speriem, ne inecam si risipim totul pe covorul scump din sufragerie. Ne este teama sa nu vina Mama sa ne certe, asa ca  facem repede curatenie si ne tocim degetele frecand la blestematul ala de covor scump. Insa, ca de fiecare data, pata ramane, Mama vine, iar noi terminam nedemni si injositi in fata  propriei noastre fiinte.
Asa ca de ce sa ne tot gandim la ce este viata, cand noi nu suntem capabili sa stim cine suntem cu adevarat? Palim pentru a putea inflori, si inflorim pentru a putea pali. Asa ca, daca tinem neparat sa definim  cuvantul "viata", putem spune: "viata" este un substantiv defectiv de plural, in care vocalele se impun prin prestanta si convingere, pe cand consoanele se resmneaza si le sustin, supuse.

5 comentarii:

  1. ˝Cred ca stiu mersul lucrurilor si ca pot demonstra teoriile lumii, cand, de fapt, sunt sclavii unor incredibile certitudini. ˝

    Off, filozofia e ceva pe care vrei să îl înţelegi, dar nu poţi, pentru că filozofia nu e statică, nu e fixă. Tocmai că filozofii nu au fost vreodată cerţi de ceva, din ce am citit eu până acum, şi am citit câţiva buni filozofi, fiecare afirmă că nu pot defini filozofia şi de multe ori se bat cap în cap în afirmaţii. Mie îmi place filozofia, dar nu-mi plac cei care o fac pe filozofii:)). Tu ai zis că nu îţi plac filozofii. De ce? Ai cunoscut vreunul şi aveau ceva care să îl facă respingător? În fapt, filozofii sunt oameni destul de puri, dar care se încâlcesc mult în propriile idei şi concepţii, rar vezi filozofi care să fie clari, concişi, lucizi. Ştii care e concepţia filozofilor germani ( pentru că ei sunt cei mai numeroşi) despre filozof şi filozofie?

    RăspundețiȘtergere
  2. As putea sa ma documentez temeinic in legatura cu asta, pentru ca da, suna a provocare. As putea sa dau un "search" pe Google si sa ma lamuresc cum sta treaba cu Nietzsche sau oricare alt filosof german, la care faceai referire. As putea merge chiar la biblioteca sa ma lamuresc ( nu neg ca poate, intr-o zi, voi face lucrul asta). Sau pur si simplu as putea sa ma fortez sa imi amintesc cum sta treaba cu filosofii germani de la ora de filosofie. Insa nu voi face asta acum. De ce? Pentru ca mi-as umble capul de baliverne menite sa ma bage intr-o ceata mai densa, decat cea in care sunt deja. Asta fac filosofii: incearca sa iasa singuri din acea ceata, fara a-si da seama (sau poate unii o fac intentionat) ca, nu numai ca se afunda singuri, pierzandu-si mintile, dar isi mai lasa amprenta peste generatiile viitoare. Lucru care nu este intru-totul rau. Si argumentele ar putea continua, insa asta ar insemna sa o fac prea mult pe filosoafa, ceea ce nu ma defineste, chiar daca ar parea ca da!

    RăspundețiȘtergere
  3. A, si nu, nu am cunoscut personal niciun filosof autentic (cu toate ca ar fi interesant, daca stau bine sa ma gandesc). Ma refeream doar la conceptiile lor, atunci cand afirmam ca nu imi plac.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ahh! Am scris aici o grămadă şi s-a pierdut tot comentariul. Mă întorc mâine cu altul.
    Un singur lucru zic, glumeam cu întâlnirea, eram doar ironic :p

    RăspundețiȘtergere