Sambata, 8 ianuarie 2011.
S-a nimerit ca azi sa ma aflu in forma si sa fac doua postari. Nu cred ca asta se va intampla prea des si nici nu intentionez sa fac din acest blog una dintre indatoririle mele cotidiene, care ma sacaie, dar fara de care nu pot trai.
M-am decis sa scriu despre ceea ce, noua fetelor, ne place foarte mult sa discutam: sentimente si alte chestii de genu'. Aud si vad zilnic povestile de iubire ale unor persoane mai mult mai putin importante si cunoscute si nu mi se pare nimic anormal. Aud vesnic aceleasi fraze copiate de toti si de toate, iar uneori mi se face greata de la atatea inimioare, pe care si un copil de gradinita le face pe caietele lui inca nescrise. Trec pe langa toate acestea, convingandu-ma, din ce in ce mai mult, ca viata are grija de fiecare. Apoi, incerc sa imi descopar si ultima farama de realism fantasmagoric din mine, si imi dau seama ca niciunul dintre noi nu are nevoie de toate astea. Poti trai foarte bine savurand fiecare placere a vieti, fara sa depinzi de sentimentele unei a doua persoane, care, de fapt, nu face altceva decat sa iti sporeasca sau sa iti diminueze starile de bine sau de rau de pe parcursul vietii. De ce sa nu fim egoisti cu noi insine? Ne pierdem vremea construindu-ne arhetipul partenerului perfect si il cautam toata viata fara sa il gasim vreodata. Cand credem ca gasim ceva ce ar putea sa corespunda cerintelor "pietii", ni se da cu firma in cap pentru ca nu ne mai place nimic la el/ea. De ce? Pentru ca evoluam si, asa cum nu ne mai plac papusile la 20 de ani, asa nu ne mai satisfac standardele cu care eram obisnuiti pana atunci. Asa, printul pe cal alb se poate transforma, fara sa vrem in "baiatul de cartier" care, desi te iubeste, te inseala, te minte, te face sa suferi si greseste de prea multe ori ca sa nu iti afecteze existenata ta oricum banala. Pe de cealalta parte, "zana din povesti" poate deveni si ea una dintre "fetitele" lumii necenzurate si mult prea vulgare in care traim. In cateva cuvinte: iluzie, amagire, dezamagire, furie, dispret si mult timp pierdut si neuroni distrusi de pomana.
Ca sa inchei intr-o nota mai optimista, iubiti-va mult, nu conteaza cum, cu cine, cand si unde. Nu se stie daca vei mai avea a doua sansa sa o faci, iar daca vei avea, s-ar putea sa nu fie la fel de buna ca si prima. Nu pot insa sa nu citez o doamna profesora, care spunea ca "a fi optimist inseamna a fi iresponsabil", deci, visul de multe ori inseamna si suferinta, fiinca visele se numesc asa pentru ca nu vor fi niciodata implinite. As avea mult mai multe de comentat pe tema asta si promit sa o fac alta data, pentru ca acum i-am promis unei persoane dragi si mi-am promis mie ca nu ma voi lasa calcata in picioare, asa ca va trebui sa inchid calculatorul pana in ora 2.
Nu uitati sfatul meu: lasati prostiile astea si cititi ceva ce conteaza cu adevarat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu